Faptele Apostolilor 10-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Sutaşul Corneliu

10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. ² Omul acesta era cucernic^(A) şi temător^(B) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. ³ Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut^(C) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” ⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. ⁵ Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. ⁶ El găzduieşte la un om numit Simon^(D) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela^(E) îţi va spune ce trebuie să faci.” ⁷ Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit^(F) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. ¹⁰ L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A^(G) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. ¹² În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. ¹³ Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. ¹⁴ „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci^(H) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. ¹⁵ Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce^(I) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. ¹⁶ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. ¹⁷ Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă ¹⁸ şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul^(J) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; ²⁰ scoală-te^(K), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. ²¹ Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” ²² Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu^(L), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine^(M) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. ²³ Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. ²⁴ A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au^(N) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. ²⁵ Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. ²⁶ Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te^(O), şi eu sunt om!” ²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. ²⁸ „Ştiţi”, le-a zis el, „că^(P) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu^(Q) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” ³⁰ Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un^(R) om cu^(S) o haină strălucitoare ³¹ şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea^(T) ta a fost ascultată şi^(U) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. ³² Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ ³³ Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” ³⁴ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În^(V) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că în^(W) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. ³⁶ El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit^(X) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este^(Y) Domnul tuturor. ³⁷ Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând^(Z) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; ³⁸ cum Dumnezeu^(AA) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci^(AB) Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi^(AC) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au^(AD) omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat^(AE) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, ⁴¹ nu^(AF) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care^(AG) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. ⁴² Isus ne-a^(AH) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că^(AI) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii^(AJ) şi al celor morţi. ⁴³ Toţi prorocii mărturisesc despre El^(AK) că oricine^(AL) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” ⁴⁴ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a^(AM) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi^(AN) când au văzut că^(AO) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: ⁴⁷ „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca^(AP) şi noi?” ⁴⁸ Şi a^(AQ) poruncit să fie botezaţi în^(AR) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

11 Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. ² Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl^(AS) mustrau cei tăiaţi împrejur ³ şi ziceau: „Ai^(AT) intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi^(AU) ai mâncat cu ei”. ⁴ Petru a început să le spună pe^(AV) rând cele întâmplate. El a zis: ⁵ „Eram^(AW) în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. ⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. ⁷ Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie şi mănâncă’. ⁸ Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’. ⁹ Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’. ¹⁰ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. ¹¹ Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. ¹² Duhul^(AX) mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti^(AY) şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. ¹³ El^(AZ) ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: ‘Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, ¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta’. ¹⁵ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca^(BA) şi peste noi la început. ¹⁶ Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan^(BB) a botezat cu apă, dar voi^(BC) veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’. ¹⁷ Deci^(BD), dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine^(BE) eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” ¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci^(BF) şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa”.

Barnaba şi Saul la Antiohia

¹⁹ Cei ce^(BG) se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. ²⁰ Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor^(BH) şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. ²¹ Mâna^(BI) Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au^(BJ) întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba^(BK) până la Antiohia. ²³ Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat^(BL) pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. ²⁴ Căci Barnaba era un om de bine, plin^(BM) de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi^(BN) destul de mult norod s-a adaos la Domnul. ²⁵ Barnaba s-a dus apoi la Tars^(BO), ca să caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

²⁷ În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci^(BP) din Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul din ei, numit Agab^(BQ), s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. ²⁹ Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor^(BR) fraţilor care locuiau în Iudeea, ³⁰ ceea ce^(BS) au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri^[a] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Petru izbăvit din temniţă

12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, ² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^(BT) lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele^(BU) Praznicului Azimilor.) ⁴ După ce l-a prins^(BV) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul^(BW) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. ⁸ Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. ⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără^(BX) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^(BY) o vedenie. ¹⁰ După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea^(BZ) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. ¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^(CA) trimis pe îngerul Său şi m-a^(CB) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. ¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^(CC) îndreptat spre casa Mariei, mama lui^(CD) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau^(CE). ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. ¹⁵ „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este^(CF) îngerul lui”. ¹⁶ Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut. ¹⁷ Petru le-a făcut^(CG) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc. ¹⁸ Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. ¹⁹ Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara^(CH) lor se hrănea din ţara împăratului. ²¹ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. ²² Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” ²³ Îndată l-a^(CI) lovit un înger al Domnului, pentru că nu^(CJ) dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. ²⁴ Însă Cuvântul^(CK) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea. ²⁵ Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând^(CL) cu ei pe Ioan^(CM), zis şi Marcu.